Termenul de apel în materia ordinului de protecție și consecințele nerespectării acestuia

Luni, 23 iunie 2026

Procedura emiterii ordinului de protecție este reglementată prin norme speciale care prevăd termene procedurale mai scurte decât cele aplicabile în dreptul comun, având în vedere caracterul urgent al cauzelor ce vizează protecția împotriva violenței.

În acest sens, art. 45 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 prevede că hotărârea prin care se soluționează cererea de emitere a ordinului de protecție poate fi atacată numai cu apel, în termen de 3 zile de la pronunțare, dacă soluția a fost dată cu citarea părților, respectiv de la comunicare, dacă a fost pronunțată fără citarea acestora.

Acest termen reprezintă o derogare de la termenul general de apel prevăzut de art. 468 alin. (1) din Codul de procedură civilă și reflectă specificul procedurii reglementate de Legea nr. 217/2003.

Respectarea termenului de exercitare a apelului este o condiție de admisibilitate a căii de atac. În cazul în care apelul este formulat după expirarea termenului legal, poate fi invocată excepția tardivității, inclusiv din oficiu de către instanța de control judiciar.

Potrivit art. 185 din Codul de procedură civilă, exercitarea unui drept procesual peste termenul prevăzut de lege atrage, în condițiile legii, decăderea din exercitarea acelui drept și sancțiunile procesuale corespunzătoare.

În cadrul judecării apelului, instanța verifică mai întâi îndeplinirea condițiilor de exercitare a căii de atac, inclusiv respectarea termenului legal. Numai după constatarea admisibilității apelului poate fi analizat fondul criticilor formulate împotriva hotărârii primei instanțe. În situația în care apelul este declarat tardiv, instanța va soluționa cauza în raport cu această excepție procedurală, fără a proceda la examinarea aspectelor de fond.