Curtea Constituțională: excepția de neconstituționalitate a art. 621 alin. (2) Cod civil privind dreptul de trecere pentru utilități – respinsă ca neîntemeiată

Martie, 19 august 2025

Excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-un litigiu ca obiect stabilității dreptului de trecere a rețelelor edilitare (apă și gaze). Autorii excepției au susținut că art. 621 alin. (2) din Codul civil este neclar, condițiile în care este obligat să permită trecerea („imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare”) sunt echivoce și lipsite de precizie, neexistând criterii obiective de apreciere. De asemenea, sații că proiectele tehnice privind rețelele edilitare sunt elaborate și avizate de specialitate, iar obligațiile părților decurg din aceste documente, independent de aprecierea caracterului „posibil, periculos sau costisitor” al altor soluții tehnice. Prin urmare, sa invocat încălcarea principiului legalității și a exigențelor de claritate și previzibilitate ale legii, cu referire și la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Obiectul excepției l-au constituit dispozițiile art. 621 alin. (2) Cod civil, potrivită pentru obligația proprietății fondului de a permite trecerea rețelelor edilitare subzistă numai dacă trecerea prin altă parte este imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.

Curtea a reținut că art. 621 Cod civil reglementează dreptul de trecere pentru rețele edilitare, drept calificat în doctrină drept „servitute legală specială” sau „servitute administrativă”. Acest drept o limită legală a dreptului de proprietate, instituită în interes public, dar însoțită de garanții, precum dreptul la despăgubiri juste și, în cazul utilităților noi, prealabile. Curtea a subliniat că obligația proprietarului fondului aservit există numai dacă este îndeplinită una dintre condițiile exprese de art. 621 alin. (2), iar sarcina probei revine celui care cere solicita de trecere.

De asemenea, Curtea a arătat că dispozițiile se completează cu prevederi speciale (Legea nr. 123/2012, HG nr. 1240/2012 ș.a.), care stabilesc procedura, condițiile de exercitare și compensațiile aferente. În jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că dreptul de proprietate nu este absolut, putând fi supus unor limitări justificate de interes public.

Referitor la susținerea potrivit căreia textul ar fi constituțional numai în măsura în care proprietarul are o simplă obligație de pasivitate (de a nu se opune), Curtea a considera că această categorie de problemă de interpretare și aplicare a legii, ce revine instanțelor de judecată, iar nu controlului de constituționalitate.

În consecință, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 621 alin. (2) Cod civil.