CJUE: Statul executant nu poate suplini neregulile de informare privind sancțiunile financiare din statul emitent

Marți, 17 martie 2026

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, din 16 martie 2026, a fost publicată Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a doua) din 22 ianuarie 2026, în cauza C‑453/24, Hadenov, formulată prin cerere de decizie preliminară de Sofiyski gradski sad, Bulgaria, într-o procedură penală împotriva BC.

Instanța bulgară de trimitere, Tribunalul Orașului Sofia, a solicitat interpretarea Deciziei‑cadru 2005/214/JAI privind recunoașterea reciprocă a sancțiunilor financiare. Cauza a pornit de la cererea unei autorități austriece de a obține recunoașterea și executarea în Bulgaria a unei sancțiuni financiare de 350 de euro, aplicată unui cetățean bulgar pentru neplata unei taxe de autostradă. Instanța bulgară a constatat indicii că persoana sancționată nu a fost informată efectiv despre decizie, dreptul de a formula o cale de atac și termenul de exercitare a acesteia.

Întrebarea centrală a instanței de trimitere a fost dacă, în cazul în care există dubii privind informarea persoanei sancționate, autoritatea din statul de executare trebuie să consulte autoritatea din statul emitent și dacă poate să comunice ea însăși persoanei respective aceste informații sau să suspende procedura de recunoaștere și executare.

Decizia CJUE
Curtea a stabilit că articolul 6 și articolul 7 alineatul (2) litera (g) și alineatul (3) din Decizia‑cadru 2005/214/JAI, așa cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI, trebuie interpretate astfel:

• Autoritatea competentă din statul executant, în cazul în care există îndoieli privind informarea persoanei interesate despre dreptul de a contesta sancțiunea și termenul pentru exercitarea acesteia, trebuie să consulte autoritatea din statul emitent.

• Dacă, după consultare, rezultă că persoana nu a fost informată efectiv și că mai poate exercita calea de atac, statul executant nu poate comunica el însuși aceste informații și nici nu poate suspenda procedura de recunoaștere și executare. Procedura trebuie să înceteze, iar eventualele remedieri sau reluări ale mecanismului de recunoaștere revin exclusiv statului emitent.

Raționamentul Curții
Decizia CJUE subliniază principiul recunoașterii reciproce și încrederea între statele membre, care trebuie interpretată restrictiv în privința motivelor de refuz. Curtea face distincția clară între:

1. Faza de impunere a sancțiunii (statul emitent, responsabil de informarea persoanei și comunicarea căii de atac).

2. Faza de recunoaștere și executare (statul executant, care nu poate înlocui autoritatea emitentă și nu poate remedia singur eventualele vicii de procedură).

Astfel, sancțiunea financiară nu poate fi considerată definitivă dacă persoana vizată nu a fost informată efectiv despre decizie și despre dreptul de a o contesta, iar termenul de contestare nu a început să curgă valid.

Impactul deciziei
Decizia impune autorităților și instanțelor statului executant obligații stricte:

• Nu pot ignora dubiile privind informarea persoanei sancționate.

• Nu pot „salva” procedura prin notificări proprii sau suspendări.

• Trebuie să consulte statul emitent și, dacă rezultă că persoana poate contesta sancțiunea, procedura de recunoaștere și executare trebuie încetată.

Curtea consolidează astfel protecția dreptului la apărare, fără a transforma statul executant într-o autoritate de corectare a procedurilor statului emitent, menținând principiul recunoașterii reciproce în cadrul Spațiului de Libertate, Securitate și Justiție.