CCR: Înființarea popririi fără somație prealabilă nu contravine prevederilor constituționale

În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 862 din 14 octombrie 2026 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 235/2026, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 783 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, referitoare la înființarea popririi fără somație prealabilă.

Excepția a fost invocată în cadrul unui litigiu având ca obiect o contestație la executare silită.

În susținerea excepției, autoarea a arătat că posibilitatea înființării popririi fără somație ar determina un tratament juridic diferențiat între debitorii supuși popririi și cei vizați de alte forme de executare silită. De asemenea, aceasta a susținut că absența somației prealabile ar afecta accesul la justiție și dreptul la apărare, prin limitarea posibilității debitorului de a interveni înainte de aplicarea măsurii. Totodată, a apreciat că dispoziția legală ar presupune existența unei prezumții de rea-credință a debitorului, contrară art. 57 din Constituție.

Dispoziția legală analizată este cuprinsă în art. 783 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, care prevede că „Poprirea se înființează fără somație (…)”.

În analiza sa, Curtea Constituțională a reținut că reglementarea reprezintă o normă procedurală specifică executării silite prin poprire, justificată de natura sumelor de bani urmărite, aflate în posesia unor terți, și de necesitatea prevenirii sustragerii acestora de la executare.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, Curtea a apreciat că situația juridică a debitorilor supuși popririi diferă de cea a persoanelor vizate de alte modalități de executare silită. Prin urmare, aplicarea unor reguli procedurale distincte nu constituie, în sine, o încălcare a principiului egalității.

Referitor la accesul la justiție și dreptul la apărare, instanța constituțională a constatat că înființarea popririi fără somație nu împiedică debitorul să conteste măsurile de executare silită. Acesta are posibilitatea de a formula contestație la executare și de a solicita instanței verificarea legalității și temeiniciei actelor de executare. Curtea a subliniat că protecția constituțională a acestor drepturi presupune existența unor mijloace efective de control judecătoresc, fără a impune în mod obligatoriu parcurgerea unei proceduri prealabile.

De asemenea, Curtea a considerat că dispoziția analizată nu instituie o prezumție de rea-credință a debitorului, ci urmărește asigurarea eficienței și celerității procedurii de executare silită. Totodată, debitorul beneficiază de posibilitatea de a lua cunoștință despre măsura dispusă și de a utiliza căile procedurale prevăzute de lege pentru contestarea acesteia.

În consecință, Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată și a constatat că dispozițiile art. 783 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia este definitivă și general obligatorie.