Recunoașterea și executarea în România a unei hotărâri penale dintr-un alt stat UE și controlul judiciar al condițiilor de aplicare
Știri Juridice
Recunoașterea și executarea în România a unei hotărâri penale dintr-un alt stat UE și controlul judiciar al condițiilor de aplicare
Marți, 3 iunie 2025
Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat recursul în casație formulat de DNA – Serviciul Teritorial Alba Iulia, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia este nelegală încetarea procesului penal dacă aceasta s-a dispus eronat.
În speță, instanța a încetat procesul penal împotriva inculpaților A., B. și S.C. C. S.R.L., invocând prescripția răspunderii penale pentru fapta prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Procurorul a contestat această soluție, susținând că prescripția a fost întreruptă prin acte de urmărire penală comunicate inculpaților, cum ar fi aducerea la cunoștință a calității de suspect pentru A. la 27.07.2017, ceea ce ar fi condus la reluarea termenului de prescripție.
Faptele reținute constau în prezentarea de documente false și inexacte pentru obținerea ilegală a unei finanțări europene de 549.082,26 RON, printr-o înțelegere frauduloasă între inculpații A. și B., în beneficiul firmelor S.C. F. S.R.L. și S.C. C. S.R.L.
Referitor la solicitarea de a ignora deciziile CCR și ÎCCJ, invocând hotărârea CJUE din 24 iulie 2023, Înalta Curte a precizat că legalitatea unei hotărâri se analizează raportat la cadrul legislativ existent la data pronunțării acesteia, iar decizia CJUE fiind ulterioară, nu poate influența evaluarea legalității soluției din 27 iunie 2023.
La data pronunțării deciziei atacate, prescripția era considerată o instituție de drept penal substanțial, conform deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți, ceea ce impunea aplicarea legii penale mai favorabile. Interpretările CJUE din deciziile Euro Box Promotion (21.12.2021) și M.A.S. și M.B. (05.12.2017) nu contraziceau această calificare, CJUE subliniind că instanțele naționale nu trebuie să aplice dispoziții europene care ar încălca principiul legalității incriminării.
Totodată, principiul autorității de lucru judecat rămâne esențial, nefiind permisă reexaminarea hotărârilor definitive decât dacă normele naționale o prevăd expres. Instanțele nu sunt obligate să revoce o hotărâre definitivă contrară dreptului UE, dacă acest lucru nu este permis procedural (CJUE – Eco Swiss, Kapferer).
În speță, decizia de apel a fost pronunțată corect în baza normelor existente la acel moment. Decizia CCR nr. 297/2018 a eliminat temeiul legal pentru întreruperea prescripției, iar prin Decizia nr. 358/2022 s-a confirmat că nicio altă soluție legislativă nu putea fi aplicată de instanțe.
Astfel, între 25 iunie 2018 și reincriminarea expresă, nu a existat un temei legal de întrerupere a prescripției. În acest context, fiind împlinit termenul general de 8 ani prevăzut de art. 154 C. pen. pentru fapta din aprilie 2014 (prezentare de documente inexacte pentru obținerea de fonduri UE), răspunderea penală era stinsă înainte de pronunțarea hotărârilor în fond și apel.
Prin urmare, instanța de recurs în casație a respins corect argumentul DNA privind existența întreruperii termenului de prescripție și a confirmat legalitatea aplicării prescripției generale.
Recursul în casație a fost respins ca nefondat, cheltuielile judiciare și onorariile apărătorilor din oficiu fiind puse în sarcina statului.
