Transferul persoanelor condamnate și recunoașterea hotărârilor penale străine: reguli, limite și garanții legale

Luni, 2 iunie 2025

Transferul condamnaților în statul de cetățenie este posibil doar dacă hotărârea penală străină este recunoscută în România și sunt respectate condițiile legale privind executarea pedepsei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând apelul persoanei condamnate pe baza susținerilor apărătorului, a actelor și lucrărilor de la dosar, dar și din oficiu, constată că acesta este nefondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse.

Transferul persoanelor condamnate din alte state UE pentru executarea pedepsei în România se face conform art. 165 și următoarele din Legea nr. 302/2004. În acest caz, se verifică îndeplinirea condițiilor privind recunoașterea și executarea hotărârii străine, prevăzute de art. 167 din aceeași lege.

Potrivit art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) și e) din  Legea nr. 302/2004, instanțele române pot recunoaște și executa hotărârile străine de condamnare dacă acestea sunt definitive, fapta este infracțiune și în România, persoana este cetățean român, își dă acordul pentru executare în țară și nu există motive de refuz prevăzute de art. 163. Dacă sunt mai multe infracțiuni, condițiile se analizează separat pentru fiecare.

Totodată, conform art. 163, recunoașterea este exclusă dacă persoana a fost deja condamnată definitiv în România pentru aceeași faptă.

Dacă hotărârea străină vizează și alte fapte penale, se poate recunoaște parțial, cu condiția ca persoana să nu fi fost condamnată pentru aceleași fapte în alt stat, hotărârea să nu fi fost deja recunoscută în România, persoana să nu beneficieze de imunitate, să fie responsabilă penal conform legii române, pedeapsa să fie executabilă în România (inclusiv tratamente medicale), să nu fi intervenit prescripția și să fi fost respectate drepturile procesuale privind informarea și reprezentarea. În acest caz, Înalta Curte constată că toate condițiile legale sunt îndeplinite.

Înalta Curte constată că hotărârea penală nr. l.B.30/2022/69 – l.Bf. 15/2023/15, pronunțată la 8 noiembrie 2022 de Tribunalul Zalaegerszeg, Ungaria, prin care A. a fost condamnat la 3 ani și 3 luni de închisoare (1.188 zile) pentru furt, a rămas definitivă la 4 aprilie 2023 și este executorie.

Este îndeplinită condiția dublei incriminări, întrucât fapta pentru care A. a fost condamnat în Ungaria corespunde infracțiunii de furt calificat prevăzută de Codul Penal Român. Pedeapsa este compatibilă cu legea penală română, atât ca natură, cât și ca durată, nefiind necesară adaptarea ei.

Persoana condamnată și-a exprimat acordul pentru executarea pedepsei în România, iar instanța maghiară a dispus și expulzarea sa de pe teritoriul Ungariei pentru o perioadă de 4 ani.

De asemenea, nu sunt incidente motivele de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004: A. nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleași fapte, nu beneficiază de imunitate, răspunde penal conform legii române, iar pedeapsa nu este prescrisă, amnistiată sau grațiată.

S-a dedus din pedeapsa totală perioada de 650 de zile deja executate în Ungaria, între 26 noiembrie 2021 și 7 septembrie 2023.

Pentru aceste motive, Înalta Curte respinge ca nefondat apelul formulat de A. împotriva sentinței penale nr. 20/23.01.2024 a Curții de Apel Cluj – Secția Penală și de Minori, și îl obligă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.