CJUE clarifică în cauza Lin II raportul dintre dreptul UE, standardele CEDO și legea penală mai favorabilă

Joi, 16 iulie 2026

Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Lin II aduce clarificări privind raportul dintre dreptul Uniunii Europene, Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului în dosarele penale referitoare la prescripția răspunderii penale.

Potrivit articolelor 52 și 53 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, drepturile prevăzute de Cartă care corespund celor garantate de CEDO trebuie să aibă același înțeles și aceeași întindere. În același timp, aceste dispoziții permit Uniunii Europene să asigure un nivel mai ridicat de protecție și interzic interpretarea Cartei într-un mod care ar restrânge drepturile recunoscute prin CEDO, prin dreptul internațional sau prin constituțiile statelor membre.

În consecință, instanțele naționale trebuie să analizeze împreună normele penale și constituționale interne, dreptul Uniunii Europene, astfel cum este interpretat de CJUE, și standardele privind drepturile omului stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Aplicarea concomitentă a acestor standarde nu înseamnă însă că instanțele pot alege în mod discreționar norma pe care o consideră mai favorabilă. Conform jurisprudenței CJUE, standardele naționale care oferă un nivel mai ridicat de protecție pot fi aplicate numai dacă nu afectează protecția garantată prin Cartă și nu compromit prioritatea, unitatea și eficacitatea dreptului Uniunii Europene.

În cauza Lin II, CJUE a analizat argumentul potrivit căruia înlăturarea standardului național referitor la aplicarea legii penale mai favorabile ar încălca articolul 7 din CEDO și articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale.

Curtea a respins această interpretare și a apreciat că soluția stabilită anterior în cauza Lin I era previzibilă, se înscria în continuitatea jurisprudenței europene și nu încălca principiul legalității incriminării și pedepsei.

Hotărârea Lin II nu înlătură, în general, principiul aplicării legii penale mai favorabile din dreptul român. Efectele deciziei sunt limitate la situațiile în care sunt cercetate fraude grave care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, iar aplicarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/2022 ar accentua un risc sistemic de impunitate rezultat din vidul legislativ privind întreruperea cursului prescripției.

În același timp, CJUE a menținut anumite garanții juridice. Instanțele naționale nu sunt obligate să creeze o „lex tertia” prin combinarea unor dispoziții cuprinse în legi succesive. De asemenea, hotărârile definitive, care beneficiază de autoritate de lucru judecat, nu trebuie redeschise exclusiv pentru motivul că soluția privind prescripția nu mai corespunde interpretării actuale a dreptului Uniunii Europene.

Prin urmare, hotărârea CJUE nu poate fi interpretată nici ca o eliminare a standardelor constituționale și convenționale, nici în sensul că simpla invocare a CEDO ar permite neaplicarea unei decizii obligatorii a Curții de Justiție.

Instanțele naționale trebuie să analizeze toate normele relevante și să asigure protecția drepturilor fundamentale, cu respectarea competențelor fiecărei jurisdicții și a priorității dreptului Uniunii Europene în domeniile care intră în sfera sa de aplicare.