Curtea de Justiție confirmă competența instanțelor naționale în controlul actelor Parchetului European
Știri Juridice
Curtea de Justiție confirmă competența instanțelor naționale în controlul actelor Parchetului European
Joi, 16 aprilie 2026
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat că Tribunalul Uniunii Europene nu este competent să controleze legalitatea actelor de procedură ale Parchetului European.
Parchetul European a deschis, la 6 iulie 2021, o investigație penală în care un cetățean român a dobândit calitatea de suspect în mai 2022 și, ulterior, de inculpat. La 8 decembrie 2022, o cameră permanentă a Parchetului European a decis trimiterea acestuia în judecată în fața Tribunalului București, pentru infracțiuni legate de constituirea unui grup infracțional organizat și utilizarea de documente sau declarații false în scopul obținerii nejustificate de fonduri din bugetul Uniunii Europene.
Persoana vizată a solicitat, la 7 iulie 2023, Tribunalului Uniunii Europene anularea acestei decizii și a actelor subsecvente. Tribunalul a respins acțiunea, prin ordonanța din 28 februarie 2024, fără a analiza fondul, invocând lipsa de competență.
În recurs, Curtea de Justiție a analizat situația și a respins recursul. Deși a constatat că Tribunalul a comis o eroare de drept prin faptul că nu a examinat dacă tratatele Uniunii permit o astfel de concluzie privind necompetența, Curtea a confirmat, în final, soluția de respingere a acțiunii.
Curtea a reținut că tratatele Uniunii permit legiuitorului să stabilească norme specifice privind controlul jurisdicțional al actelor Parchetului European. În acest cadru, atribuirea competenței instanțelor naționale pentru controlul actelor de procedură care produc efecte juridice față de terți este conformă cu dreptul Uniunii.
De asemenea, Curtea a subliniat că efectele acestor acte depind în mare măsură de dreptul național, iar deciziile finale în materie penală aparțin instanțelor naționale. Controlul jurisdicțional la nivelul Uniunii rămâne posibil prin mecanismul întrebărilor preliminare sau, în anumite cazuri, prin acțiuni directe.
În concluzie, Curtea a stabilit că repartizarea competențelor între instanțele naționale și instanțele Uniunii respectă tratatele și dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, iar Tribunalul Uniunii Europene nu este competent să soluționeze acțiunea respectivă.
